Sunt copii pe care ii porti cu tine multa vreme. Le stii vocea, privirea, felul in care intra in cabinet, felul in care se aseaza pe scaun, felul in care tac atunci cand le este greu si felul in care se lumineaza cand incep, usor-usor, sa creada in ei. Alex este unul dintre copiii pe care i-am vazut crescand din interior spre exterior. L-am vazut luptandu-se cu emotiile lui, cu frica de a raspunde, cu rusinea, cu blocajul, cu sentimentul ca ceilalti sunt mai buni, mai siguri,

Exista momente in viata profesionala a unui psiholog care raman vii indiferent cati ani trec pentru ca poarta in ele povestea unei familii care a avut curajul sa spere, a unui copil care a muncit enorm pentru fiecare achizitie si a unor oameni care au ales sa mearga impreuna pe un drum lung. L-am cunoscut pe Eric atunci cand avea doar doi ani. Parintii lui au ajuns in cabinet cu multe emotii, multe intrebari si cu dorinta sincera de a intelege cum isi pot ajuta copilul. Diagn

Zilele acestea lucrez la prezentarea pe care urmeaza sa o sustin la o conferinta despre integrarea copiilor cu cerinte educationale speciale. In timp ce imi organizam ideile, cautam exemple si ma gandeam la mesajul cu care as vrea sa plece oamenii din sala, mi-am dat seama ca m-am intors cu gandul la inceputurile mele profesionale. Eram studenta si faceam practica pentru modulul psihopedagogic intr-o scoala de masa. Imi amintesc foarte putine lucruri despre lectiile pe care l

Astazi este Ziua Psihologului si cred ca este una dintre putinele zile in care ma uit sincer la drumul pe care l-am ales si la omul care am devenit prin aceasta profesie. Cand eram mica, imi doream sa devin politist. Imi amintesc foarte clar sentimentul acela puternic ca vreau sa ii apar pe cei vulnerabili, ca vreau sa intervin atunci cand cineva sufera, ca vreau sa existe un om care sa observe nedreptatea si sa faca ceva concret. Nu cred ca intelegeam atunci exact ce inseamn

Il tii in brate si simti ca “se lasa” pe tine. Este moale, pare linistit, nu se opune miscarilor, nu “se incordeaza”. Multi parinti primesc rapid o eticheta linistitoare: “este un copil relaxat”.In unele cazuri asta este adevarat. In altele, vorbim despre hiperlaxitate asociata cu hipotonie. Hiperlaxitatea inseamna laxitate crescuta a ligamentelor. Articulatiile sunt mai “libere” decat in mod obisnuit. Hipotonia inseamna tonus muscular scazut. Muschii nu sustin suficient corp

Sunt tot mai multi parinti care traiesc cu senzatia ca sunt permanent intre doua lumi, una in care jobul cere, trage si apasa constant, si cealalta in care copilul are nevoie de prezenta reala, nu doar de un adult aflat in aceeasi incapere. Intre aceste doua planuri apare adesea o zona gri, in care limitele nu mai sunt clare, iar rolurile incep sa se suprapuna fara ca parintele sa isi dea seama. Lucrul de acasa a schimbat profund dinamica familiei si, pentru multi parinti, a