Despre cum fiecare pas al copilului vorbește despre felul în care se dezvoltă De multe ori, părinții îmi spun cu o notă de mirare: Copilul meu merge diferit. Uneori pe vârfuri, alteori cu pași mici, grăbiți, de parcă nu s-ar simți sigur. Pentru mine, mersul nu este doar o mișcare, ci o poveste întreagă despre felul în care copilul s-a dezvoltat. Fiecare copil poartă în mersul lui amintirea etapelor prin care a trecut și, uneori, a celor pe care le-a sărit. Felul în care atin

Cum influențează reflexele neintegrate atenția, emoțiile și dezvoltarea copilului Uneori, în cabinet, părinții îmi spun că nu mai știu ce să facă. Copilul lor nu poate sta locului, obosește repede, se foiește, se lovește, se sperie ușor sau trece brusc de la râs la plâns. „Am încercat tot – reguli, explicații, activități, chiar și pedepse – dar nimic nu pare să funcționeze.” De multe ori, în spatele acestor comportamente nu stă lipsa de voință sau motivație, ci un corp care l

Cum se formează conexiunile invizibile care transformă mișcarea în cuvânt și gând În fiecare zi, în cabinet, văd copii care vorbesc puțin dar se mișcă mult. Unii par să nu audă cerințele, alții se pierd în detalii, alții nu reușesc să spună ceea ce gândesc. Și, aproape întotdeauna, părinții se întreabă același lucru: de ce nu vorbește? De ce nu se concentrează? De ce nu înțelege instrucțiunile simple? Răspunsul în multe cazuri, nu se află în zona limbajului, ci în corp. În fe

Duminică noapte, o mămică îmi scrie: „Îmi cer scuze pentru ora târzie! Am o curiozitate în ceea ce privește colierul de mestecat. Nu cumva încurajez un obicei nesănătos dacă îi ofer copilului un colier de mestecat? Cum pot gestiona folosirea colierului astfel încât să fie un ajutor temportar și nu o dependență?” Îngrijorarea este normală și firească. Dar realitatea este că un colier de mestecat nu creează dependență, ci oferă o soluție temporară pentru o nevoie senzorială r

Ce înseamnă cu adevărat să fie pregătit pentru școală De multe ori, părinții îmi spun cu mândrie că micuțul lor recunoaște literele, știe să numere până la zece și poate colora fără să depășească conturul. Apoi adaugă, cu o urmă de îngrijorare: „Dar nu stă prea mult locului, se plictisește repede și vrea mereu altceva.” Când aud asta, le spun mereu același lucru: a fi pregătit pentru școală nu înseamnă să știi literele, ci să ai corpul și mintea pregătite pentru a învăța. Un

Unii copii cresc printre jucării. Alții cresc printre oameni. Eu am crescut printre oameni. Oameni care aveau povești, nevoi, suferințe, speranțe, vârste diferite, dar o trăsătură comună: aveau nevoie de cineva să îi vadă. Și eu îi vedeam. Încă de mică. În fața blocului din Drumul Taberei îngrijeam florile ca și cum ar fi fost ale mele. Vorbeam cu bătrânii pentru că simțeam că îmi lasă în suflet câte o bucățică din viața lor. Îi apăram pe copiii mai mici pentru că simțeam ins