Vacanta de ski cu copilul este una dintre acele experiente in care vezi dezvoltarea in forma ei cea mai autentica, in viata reala. Pe partie, nu in cabinet. Am petrecut cateva zile la munte alaturi de familie si, inevitabil, am privit copiii nu doar ca mama, ci si ca psiholog clinician. Pe partie vezi tot. Vezi copilul care urca pentru prima data si isi tine corpul rigid, cu frica vizibila in umeri. Vezi copilul care cade si se ridica imediat, fara sa planga. Vezi copilul car

Incepe perioada inscrierilor la scoala si, odata cu ea, apare o presiune tacuta asupra parintilor: „are varsta, deci trebuie sa mearga”. In practica clinica, lucrurile sunt mult mai nuantate. Varsta cronologica nu garanteaza pregatirea scolara, iar diferentele dintre copii pot fi semnificative, chiar daca sunt nascuti in acelasi an. Scoala nu este doar despre litere si cifre. Este despre capacitatea copilului de a functiona zilnic intr-un mediu structurat, solicitant, cu regu

In practica mea clinica, tot mai multi parinti ajung cu copii care prezinta probleme aparent diferite: dinti inghesuiti, respiratie pe gura, dificultati de vorbire, postura deficitara, refuz alimentar, reflex de gag persistent sau oboseala accentuata. De multe ori, aceste simptome sunt tratate separat, fara a fi privite ca parti ale aceluiasi sistem. In realitate, dezvoltarea copilului este un proces integrat. Respiratia, pozitia limbii, tonusul muscular, postura, masticatia

In cei peste 19 ani de lucru cu copii si familiile lor, am vazut acelasi lucru repetandu-se constant: rezultatele apar acolo unde parintele este parte activa din proces. Nu perfect. Nu fara oboseala. Ci prezent, informat si dispus sa mearga pas cu pas. Terapia nu este un serviciu rapid. Nu este un produs livrat instant. Este un proces viu, care se construieste in timp, cu rabdare, cu ajustari si cu respect reciproc. Terapia nu incepe in cabinet. Incepe cu informarea. Am ales

La final de an, multi vorbesc despre recunostinta ca despre o stare frumoasa, calda, usor de afisat. Din perspectiva mea, recunostinta nu are nimic festiv. Are mai degraba legatura cu realismul psihologic. Recunostinta apare atunci cand poti privi anul care se incheie fara sa-l cosmetizezi. Cu ce a durut. Cu ce te-a obosit. Cu ce te-a fortat sa te opresti. Si abia apoi, sa poti spune: da, au fost lucruri grele, dar au existat si puncte de sprijin reale. Anul acesta sunt recun

La inceputul lui 2025 aveam aceleasi repere profesionale ca si acum. Nu porneam de la indoiala, nici de la nesiguranta. Porneam de la experienta, formare si ani multi de lucru clinic. Ce nu stiam inca era cat de mult avea sa se schimbe contextul din jurul muncii mele. As fi vrut sa stiu cat de mult va creste presiunea pentru solutii rapide. Cat de des vor veni parintii cu informatii contradictorii, cu recomandari citite pe internet, cu terapii promovate agresiv si cu asteptar