Unde dispare cuplul dupa aparitia copiilor

La inceput, aproape toate familiile spun acelasi lucru: copilul este cea mai mare bucurie.

Este adevarat. Dar odata cu bucuria apar si schimbari profunde in dinamica relatiei dintre parteneri.

In cabinet aud frecvent doua tipuri de povesti.

Unele mame spun ca sotul nu intelege cat de solicitant este rolul lor. Ca oboseala este permanenta, ca mintea este ocupata cu programul copilului, cu mesele, cu somnul, cu grija pentru sanatatea lui.

Unii tati spun ca s-au trezit intr-o casa in care nu mai exista loc pentru ei. Ca sotia a devenit in primul rand mama, iar relatia de cuplu a ramas undeva in plan secund.

Alteori aud tati care spun ca nu ar mai pleca niciodata undeva doar cu sotia. Copiii sunt peste tot: la masa, in pat, in vacante, in orice conversatie. Cuplul incepe sa traiasca exclusiv in jurul rolului parental.

In timp, relatia dintre cei doi adulti se transforma intr-o colaborare logistica: cine duce copilul la gradinita, cine face cumparaturile, cine pregateste masa, cine sta cu copilul cand este bolnav.

Partenerii ajung sa functioneze eficient ca parinti, dar aproape deloc ca femeie si barbat.

Cum se produce aceasta schimbare

Transformarea nu apare brusc. Ea se construieste in mici decizii zilnice.

Dupa nastere, atentia mamei este orientata natural spre copil. Sistemul ei emotional este programat sa raspunda imediat nevoilor acestuia.

Tatal, daca nu gaseste un loc clar in aceasta noua organizare a familiei, poate ramane pe margine. Uneori se retrage. Alteori se concentreaza pe munca. Alteori devine critic sau distant.

Pe masura ce copilul creste, familia intra intr-un ritm intens: gradinita, activitati, teme, program strict. Zilele sunt pline, iar timpul pentru cuplu devine din ce in ce mai rar.

In multe familii apare o convingere tacita: copiii trebuie sa fie pe primul loc, iar relatia dintre parinti poate astepta.

Problema este ca aceasta asteptare poate dura ani.

Copiii au nevoie de parinti care sunt si cuplu

Un lucru important pe care multi parinti il descopera tarziu este acesta: copiii nu au nevoie doar de doi adulti care ii ingrijesc. Au nevoie sa creasca intr-un spatiu emotional stabil, in care exista relatie intre cei doi parinti.

Cand cuplul functioneaza bine, copilul simte siguranta. Atmosfera din casa este previzibila. Exista cooperare, umor, tandrete.

Cand relatia dintre parinti este tensionata sau rece, copilul percepe acest lucru chiar daca nimeni nu spune nimic.

Uneori copilul incepe sa devina centrul familiei tocmai pentru ca relatia de cuplu s-a golit de continut. Toata energia emotionala este investita in cresterea lui.

Pe termen lung, acest lucru pune o presiune mare pe copil. El ajunge sa fie punctul de echilibru al familiei.

Unde mai sunt femeia si barbatul

Rolul de parinte este unul dintre cele mai solicitante roluri din viata unui adult. Dar el nu anuleaza identitatea personala.

Femeia care devine mama ramane si partenera, si persoana cu nevoi proprii.

Barbatul care devine tata ramane si partener, si persoana care are nevoie de apropiere emotionala.

Cand aceste dimensiuni sunt ignorate mult timp, apar frustrari, resentimente si sentimentul ca fiecare traieste singur intr-o relatie.

In unele cupluri, aceasta ruptura se vede clar. In altele este mai subtila: cei doi functioneaza bine impreuna, dar nu mai exista intimitate reala.

Ce pot face parintii pentru a proteja relatia

Relatia de cuplu nu se mentine singura. Ea are nevoie de timp, atentie si decizii constiente.

Primul pas este recunoasterea faptului ca relatia dintre parinti este fundamentul familiei. Nu este un lux si nici un capriciu.

Uneori inseamna lucruri foarte simple: o conversatie fara intreruperi, o iesire doar in doi, o seara in care discutia nu este despre copii.

Pentru unele familii este dificil la inceput. Apare vinovatia fata de copil sau teama ca acesta nu se va descurca fara parinti.

In realitate, copiii beneficiaza atunci cand vad ca parintii lor au o relatie vie. Ei invata ce inseamna apropierea, cooperarea si respectul.

Un alt lucru important este implicarea reala a ambilor parinti in cresterea copilului. Cand responsabilitatea este impartita, niciunul dintre parteneri nu ramane izolat in rolul de parinte.

In plus, cuplul are nevoie de conversatii sincere despre ce simte fiecare. Nu despre cine a facut mai mult intr-o zi, ci despre cum se simte fiecare in relatie.

Familia este mai mult decat cresterea copiilor

Copiii cresc. Uneori mult mai repede decat ne imaginam.

Intr-o zi pleaca la scoala, apoi la facultate, apoi isi construiesc propriile vieti.

Cand acel moment vine, multi parinti descopera ca au ramas unul langa altul, dar nu se mai cunosc.

Relatia dintre femeie si barbat nu ar trebui sa fie un capitol suspendat timp de douazeci de ani.

Copiii au nevoie de parinti prezenti si implicati. Dar au nevoie si de parinti care se respecta, se asculta si continua sa construiasca o relatie intre ei.

Intr-o familie sanatoasa exista loc pentru toate aceste roluri: mama, tata, femeie, barbat, parteneri.

Cand cuplul ramane viu, intreaga familie devine mai stabila. Copiii cresc intr-un spatiu emotional in care apropierea nu este sacrificata pentru responsabilitate, ci integrata in ea.