Când o etichetă pusă greșit, frânge sufletul unei mame

Fac parte de 6 ani din grupul La Primul Bebe și, deși credeam că am văzut multe, viața continuă să mă uimească. Nu doar prin dureri și încercări, ci și prin forța incredibilă a mamelor. Ani la rândul, acest grup a fost mai mult decât un spațiu virtual, a fost un motor de schimbare. Cu fiecare licitație caritabilă, cu fiecare gest, cu fiecare donație, mamele din La Primul Bebe au renovat secții de spitale, au salvat copii, au adus speranță în case în care nu mai era lumină. Au făcut minuni. La propriu.

Ultima campanie, #ZborPentruViata, s-a încheiat de curând. În doar 7 zile, în urma unei mobilizări exemplare prin licitații online, s-au strâns 613.000 de euro pentru echiparea unui elicopter SMURD

destinat cazurilor grave de urgență pediatrică. Da, un elicopter pentru copiii României. Pentru ca timpul să nu mai fie un dușman, ci un aliat. Pentru ca distanța să nu mai fie o condamnare. Pentru ca viețile copiilor nostri să fie salvate.

Am simțit că trebuie să fiu și eu acolo. Să dau ceva din ce știu. Am licitat serviciile mele pentru două mame. Un gest simplu, o picătură dar m-am gândit că dacă ne strângem toți, putem deveni un ocean. Un ocean de sprijin, de solidaritate, de umanitate.

Prima mamă care a câștigat licitația a venit deja la cabinet. Ne-am recunoscut parcă dintr-o altă viață. Era speriată. Tulburată de cuvântul rostit fără ezitare de o educatoare și un consilier școlar: autism. O etichetă dureroasă, rostită prea ușor. Și greșit. Mama era singură și fragilă. Eticheta aceea a frânt ceva în ea. I-a pus sub semnul întrebării tot ce știa despre copilul ei. Dar copilul nu avea autism. Avea doar nevoie de înțelegere, de observație atentă, de timp. Acel copil avea nevoie de o șansă reală, nu de o sentință dată în necunoștință de cauză.

M-am gândit apoi la Mara, fiica mea. La momentul în care însărcinată fiind, mi s-a spus că i s-a oprit inima. Durerea aceea, tăioasă și profundă, nu se uită niciodată. Dar am cerut o a doua opinie, iar ea spunea altceva: Mara e bine. La 7 luni de sarcină, alt episod atunci când am făcut o monitorizare de sarcină: asistenta nu-i mai auzea inima. A fost din nou panică. A venit medicul de urgență. A fost o altă alarmă falsă. Dar rănile, chiar și când se închid, lasă urme.

În sănătate, greșelile sunt devastatoare. Pentru că uneori, nu ai voie să greșești. Pentru că uneori, o etichetă greșită sau o monitorizare superficială pot face diferența între viață și moarte. Între speranță și disperare.

Tocmai de aceea e vital să ne alegem cu grijă specialiștii. Să căutăm competență dar și empatie. Să cerem a doua opinie atunci când instinctul nostru spune că ceva nu se leagă. Pentru că un specialist bun nu doar știe, ci și ascultă. Nu doar diagnostichează, ci și simte.

Și mai e ceva: și specialiștii sunt oameni. Au nevoie de odihnă, de pauze, de timp în care să nu fie eroi, ci doar oameni. Pentru că doar un specialist odihnit, susținut, valorizat, poate face performanță în actul medical. Și doar un specialist care are timp pentru sine poate fi cu adevărat prezent în fața copilului tău.

Revenind, această campanie mi-a amintit cât de mult contează un gest mic. O oră oferită, un serviciu donat, o postare distribuită. Poate părea puțin dar în mâinile unei comunități devine combustibil pentru zboruri reale. Zboruri care aduc speranță și viață.

Pentru mine, #ZborPentruViata nu este doar despre un elicopter. Este despre zborul mamelor. Despre cum atunci când își dau mâna, mamele pot muta munții. Pot ridica spitale. Pot salva copii.

Și despre cum, în mijlocul acestor eforturi, un copil este văzut, o mamă este ascultată, o viață este salvată.

Fii și tu picătura. Într-o zi, vei vedea oceanul. Să fim buni..