A vorbi cu copilul, încă de la inceputul vieţii lui, este unul dintre cele mai bune moduri de a pune bazele unui limbaj armonios dezvoltat, cu un vocabular bogat şi cuvinte corect rostite. De multe ori, parintii ajung la o evaluare logopedica cu copilul lor spunand ca nu reusesc sa il ajute sa isi dezvolte limbajul desi copilul are o dezvoltare tipica.
Pentru ca un copil sa reuseasca sa poata interactiona activ cu cei din jur, este nevoie sa parcurga anumite etape. Daca cele de baza nu sunt invatate si utilizate, desigur ca apar lacunele in limbaj si copilul nu poate trece la urmatoarele etape mai complexe.
Scopul pe care trebuie sa il avem pentru ca al nostru copil sa reuseasca sa mentina o conversatie este in primul rand el sa folosesca propozitii scurte necesare conversatiilor zilnice. La inceput, va invata sa ofere raspunsuri ”mecanice” in situatii pe care noi ca adulti le putem crea.
In prima etapa, copilul invata sa raspunda la salut. Cineva ii spune: buna! Copilul raspunde in oglinda: buna! Apoi va invata sa adauge si numele persoanei care l-a salutat (Buna, Matei!)
In a doua etapa, copilul va fi invatat sa formuleze cereri: da-mi x! lasa-ma! Vino, mama! Prinde-ma! Pleaca! Taci!
In etapa a treia, copilul invata inceputuri de propozitie: Am un.., Vad o..., Vreau ..., Este...
In etapa a patra, copilul invata sa faca comentarii. Copilul trebuie sa foloseasca anumite situatii pentru a-si exprima interesul sau pentru a capta atentia unei persoane. Scopul este ca aceste comentarii sa ajunga sa fie facute spontan. Ex: Ia uite! Imi place! Te doare? Uite ce fac eu! Ia, mama! Eu am facut asta! Nu imi place x!
In etapa a cincea, copilul ofera raspunsuri: Acolo! (cand e intrebat unde se afla ceva), Bine! (cand e rugat sa faca ceva), Da, ce frumos! (cand cineva ii povesteste ceva), Sunt gata! Aici sunt! (cand il intreaba cineva unde este), Pe asta! (cand este intrebat pe care il doreste), Intra! (cand bate cineva la usa).
Creati situatii care sa ii declanseze copilului nevoia de a comunica. Daca copilul are nevoie de ajutor, incercati sa folositi comportamente nonverbale (de ex: va inclinati exagerat spre copil sau va uitati insistent la el, ridicati din umeri ca si cum nu intelegeti). Evitati sa puneti intrebri directe de tipul: ce vrei? Nu intrebati copilul ce vrea. In timp, recurgeti la intrebari din ce in ce mai firesti, de exemplu faceti o pauza pentru a-i permite copilului sa completeze cuvantul lipsa.
O greseala des intalnita este cand parintii raspund de multe ori in locul copiilor si nu le dau sansa sa poata comunica.