top of page
Tratare depresie | carmengrigorescu.ro

Tratare depresie

Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei trăiri de tristețe sau de pierdere a speranței pentru o perioadă îndelungată de timp.

Fiind mai serioasă decât un simplu episod de tristețe, de supărare sau decât o trăire temporară de scădere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ți trăi viața, asupra capacității de muncă, asupra stării generale de sănătate si asupra persoanelor apropiate.

Ce anume cauzează depresia este un subiect intens studiat în prezent.

Experții consideră că predispoziția genetică, împreună cu evenimentele de viața stresante, afecțiuni medicale, administrarea de medicamente sau alți factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substanțe chimice din creier, denumite neurotransmițători, ducând la apariția depresiei.

Situațiile care pot declanșa un episod de depresie sunt:

  • consum de droguri, alcool, medicamente

  • alimentație dezechilibrată

  • schimbările climatice

  • boli somatice și neurologice

  • stres; traume emoționale; personalitate de tip antisocial; demență,

  • anxietate, obsesie.

  • privare maternă; pierderea unei persoane dragi; respingere socială; conflicte, critică din partea profesorilor în cazul copiilor; singurătate

  • gânduri negative despre sine (se consideră om fără valoare), despre viitor (ca lipsit de speranță); vinovăție; subevaluarea imaginii de sine.

Profilul clinic al unei depresii depinde parțial de natura sa (endogenă, psihogenă sau reacțională) sau nu are nicio cauză aparentă (simptomatică). Pentru a preciza natura unei depresii trebuie investigate antecedentele personale și familiale, modul în care a debutat, personalitatea înainte de boală, evenimentele sau problemele care ar fi putut-o cauza. Depresia cu debut brutal, fără o cauză aparentă, la un subiect fără antecedentefamiliale de depresie, este, probabil, endogenă. O depresie care succede unei constrângeri, la o persoană fragilă, imatură, exigentă, poate fi una nevrotică.

Ca factori de risc pentru depresie, au fost descriși:

 - sexul feminin -prevalența depresiei este mai mare la femei decât la bărbați.

 - vârsta medie-vârful frecvenței se situează între 25-44 de ani, în schimb, la vârstnici crește proporția depresiilor psihotice, având un risc suicidar de trei ori maimare decât la tineri.

- statutul marital -cei divorțați sau separați, au un risc mai mare pentru depresie decât cei căsătoriți de aceeași vârstă.

 - nivelul social/material nefavorabil–sărăcia, șomajul, invaliditatea.

Simptomatologie

Persoana care are depresie se poate simți lipsită de speranța, tristă sau nu mai poate simți plăcere în aproape nimic din ceea ce face. De asemenea, se poate simți "dărâmată" sau descurajată, poate fi irascibilă, anxioasă sau poate avea un nivel scăzut de energie.Criteriul temporal necesar punerii unui diagnostic de episod depresiv fiind acela ca simptomatologia să se manifeste pentru o durată de minim 2 săptămâni, în cea mai mare parte a timpului.

Cele mai semnificative simptome ale depresiei sunt:

  • tristețea sau lipsa de sperantă

  • pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea majorității activităților din viața de zi cu zi.

  • Simptome ale nivelului afectiv: dispoziția depresivă sau tristețea patologică; lipsa oricărei plăceri pentru lucruri sau activități care anterior îi făceau plăcere; iritabilitatea; simptome anxioase asociate ce se pot exprima sub diverse forme clinice precum fobii, atacuri de panică, anxietate generalizată.

  • Simptome ale nivelului instinctiv: diminuarea apetitului alimentar, adorinței sexuale, retragerea socială, alterarea instinctului de autoconservare cu apariția riscului suicidar; în situația depresiei post- partum putem avea o afectare a instinctului matern, ce poate determina un risc crescut de pruncucidere.

  • Simptome ale nivelului cognitiv: bradipsihism (scăderea volumului gândirii), tulburări de conținut ale gândirii constând în lipsa speranței, stimă scăzută de sine, idei de vinovăție, idei de devalorizare și inutilitate; uneori pot apărea ideile de persecuție și prejudiciu ce pot evolua până la delir paranoid; pot apărea halucinațiile.

  • Simptome ale nivelului motivațional: reducerea/pierderea curiozității și intereselor, a spontaneității.

  • Tulburări ale ritmului somn-veghe: parasomnia este reprezentată de coșmarurile nocturne

  • Vestimentația va fi neglijată

Tratament

În tratamentul depresiei, foarte importante sunt atât încrederea pacientului cât și colaborarea acestuia cu cadrele medicale. Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat pe antidepresive.

Medicamentele folosite sunt împărțite în două mari grupe: inhibitorii monoaminooxidazei și derivații triciclici. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO) sunt eficienți, dar prezintă dezavantaje: sunt dificil de administrat, necesită o supraveghere deosebită și asocierea lor cu alte medicamente poate fi extrem de periculoasă.

În afară de tratamentul medicamentos, necesare și utile sunt psihoterapiile. Cele mai folosite psihoterapii sunt: terapia cognitiv-comportamentală, un tip de psihoterapie care învata o persoană cum să aibă o viață mai sănătoasă prin modificarea anumitor modalități de agândi sau de a se comporta; acest tip de consiliere terapeutică se poate faceindividual sau în grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme asemănătoare, terapia interpersonală, care pune accent pe relațiile sociale și interpersonale și pe problemele asociate cu acestea, terapia familială, un tip de consiliere în care este implicată intreaga familie.

Terapia prin tDCS (Sooma Depression Therapy) este un tratament care utilizeaza stimularea neinvaziva a creierului pentru tratarea depresiei. Tehnica de stimulare utilizata se numeste stimularea electica transcraniana (tDCS).

Programează-te:
bottom of page