
Ideea ca mintea si trupul sunt doua lucruri diferite dateaza inca din vremea lui Platon si a grecilor antici, insa cel care a fost primul care a descris in detaliu relatia minte-corp a fost Rene Descartes filozoful din secolul XVIII-lea.
Descartes a scris De Homine (Omul), prima sa lucrare filozofica in 1633, descriind acolo dualismul mintii si trupului: mintea nonmateriala sau sufletul. Descartes spune ca sufletul isi are sediul in glanda pineala a creierului, acolo unde guverneaza procesul gandirii, in timp ce trupul este asemenea unei masinarii puse in functiune de forta vitala (sau fluidele) care circula prin sistemul nervos, generand miscarea. Aceasta idee fusese popularizata in secolul al II-lea de catre Galenus, care a asociat-o propriei sale teorii, insa Descartes a fost primul care a descris-o in detaliu.
O analogie pentru minte
Inspirandu-se din gradinile regale de la Versailles care aveau un sistem hidraulic ce pompa apa catre fantani elaborate si plante, Descartes descrie spiritele trupului ca punand in miscare nervii si muschii asemenea fortei apei reusind astfel sa genereze miscarea in toate partile. Fantanile erau controlate de un supraveghetor iar aici Descartes a facut analogia cu mintea. El explica: exista un suflet rational in aceasta masinarie care isi are sediul principal in creier care este supraveghetorul fantanii.
In timp ce filozofii inca se intreaba daca mintea si creierul sunt entitati diferite, majoritatea psihologilor pun semnul egal intre minte si activitatea cerebrala.
Totusi, in termeni practici, distinctia dintre sanatatea mentala si cea fizica este complexa: cele doua sunt strans legate dat fiind faptul ca stresul mental genereaza afectiuni fizice sau acela ca dezechilibrele chimice afecteaza creierul.
Psihologie, Idei fundamentale