Inceputul gradinitei este dificil de gestionat si din acest motiv trebuie sa ii acordam o atentie speciala. Copiilor le plac rutinele si de aceea, faptul ca rutina lor se schimba si apar noutati, ii poate face sa simta frica, furie, nesiguranta, abandon.
Ce pasi am facut eu pentru ca adaptarea la gradinita a fetitei mele sa fie cat mai blanda?
In primul rand am ales ca ea sa inceapa la varsta de 3 ani, atunci cand limbajul este suficient de dezvoltat si imi poate povesti ceea ce simte, ce i se intampla. Atunci cand este suficient de dezvoltata cognitiv sa inteleaga ce i se intampla si sa putem coopera in a implementa pasii pe care ii va parcurge.
Cu 1 an inainte de inceperea gradinitei, am cautat un atelier care sa o ajute sa faca tranzitia de la a face totul impreuna cu parintii, la a raspunde cerintelor unui adult care nu face parte din familia noastra, sa invete cateva reguli de baza, sa fie atenta la acel adult si sa il imite, sa interactioneze cu un grup mai mare de copii. Asa am gasit atelerul muzical tinut de Geanina Studencu. Am intrat la grupa 0-3 ani, unde fetita mea s-a simtit in siguranta chiar daca totul era nou pentru ca la aceasta etapa de varsta, copiii vin insotiti de parinti. Dupa o perioada de cateva luni, am trecut la urmatoarea grupa unde copilul meu a trebuit sa ramana singur, stiind ca eu il astept afara. Era obisnuita cu Geanina, ii placea mult sa vina la ea si venea acasa cu multe achizitii: un limbaj mai bun, coordonare mai buna, socializare mai buna, atentie mai buna, creativitate (ea inventa apoi exercitii si se juca de-a Geanina).
In tot acest timp, i-am citit carti despre ce se intampla la gradinita, cum o sa arate clasa, cladirea. Am discutat despre ce poate simti si ce variante are in cazul in care apar si sentimentele de tristete.
Povestile au un rol cheie in modelarea comportamentului copiilor mici si atunci cand alegem o poveste este important ca aceasta sa reflecte intrebarile copilului, ingrijorarile sale dar si eventuale solutii pe care sa le poata aplica in caz de nevoie.
Va recomand si voua, o parte din cartile pe care noi le-am parcurs (cu mentiunea ca la 3 ani, atentia copilului este de aproximativ 10 minute cu efort sustinut si este necesar ca imaginile sa fie mari, textul redus iar el sa fie implicat in actiunea povestii):

-”Povestea Veveritei Castanica, Teama de separare”, Editura Diana
-”Eric merge la gradinita”, Editura Univers
-”E timpul sa mergi la gradinita”, Editura Humanitas Junior
-”Fram la gradinita”, Editura Curtea Veche
-”Max merge la gradinita”, Editura DPH
-”Povestea gentutei rosii”, Editura Cartile Lucia Muntean
-”Marea mea carte despre gradinita”, Editura Aquila
-”Doamna educatoare se poarta ciudat”, Editura Univers
-”Lama, lama dor de mama”, Editura Nemi
-”Ce vad ochisorii mei? La gradinita. Cauta si gaseste cu Montessori”, Editura DPH
-”Lunabella, poneiul fermecat”, Editura Universul Enciclopedic Junior
-”Ronti Ront nu vrea sa mearga la gradinita”, Editura DPH
-”Bonita si buburuza la gradinita”, Editura Casa
-”Gradinita mea”, Editura Cartemma
-”Nu vreau la gradinita”, Editura DPH
-”Gradinita mea. De ce?”, Editura Casa
-”Felix si Gustav merg la gradinita”, Editura Carusel
Timp de cateva luni, am mers sa ii arat drumul catre gradinita, am vorbit cu domnul portar si ne-am uitat prin gard cum se joaca copiii, punand accent pe starea lor de bucurie.
Am cerut voie sa intram in curtea gradinitei unde i-am aratat pe geam cum sunt clasele si am intalnit-o intamplator pe doamna bucatareasa care ne-a permis accesul la sala de mese. I-a explicat cum copiii mici mananca la mesele mici, cei mai marisori la mesele mari, ca mancarea e buna si face burtica fericita. I-am aratat poza doamnei educatoare de pe site.
Cu 1 luna inainte de inceperea gradinitei, am facut acasa un joc simbolic in care am legat cu o sfoara mai lunga, 3 plusuri de labute pe care le-am apropiat. Un plus era ea, celelalte 2 erau parintii. Am marit putin distanta intre plusurile parinti de plusul copil si am intrebat: mai suntem uniti acum? Apoi am marit distanta, plusurile parinti in camera alaturata si plusul copil in cealalta camera si am intrebat: sunteti tot uniti, asa-i? Chiar si cand nu ne mai vedem noi suntem uniti si avem o legatura speciala chiar daca tu esti la gradinita si noi la serviciu.
Personalul gradinitei ne-a informat ca vom avea cateva intalniri de cunoastere:
-o intalnire intre parinti si doamna educatoare in clasa in care copilul va sta (aici am cunoscut-o si pe doamna pedagog care se ocupa de copiii care raman la program lung). Am discutat despre ce o linisteste atunci cand e suparata, ce preferinte alimentare are, daca are alergii, care este nivelul de dezvoltare pe toate ariile de dezvoltare, ne-a explicat despre curricula, despre cerintele gradinitei.
-o intalnire in parc cu toti copiii din clasa, parintii, bunicii, doamna directoare. Aici ne-am cunoscut si doamna educatoare a facut cateva joculete cu ei, au desenat cu creta pe asfalt.
-o intalnire in clasa cu toti copiii si parintii. Am facut o activitate impreuna cu copiii (fiecare parinte cu copilul lui) si le-am explicat copiilor ca aici vor veni si se vor juca, unde sunt toaletele, unde sunt dulapioarele.

Desigur, prima saptamana la gradinita a fost grea pentru toti copiii. S-au vazut fara parinti, unii plangeau, ceilalti incepeau si ei sa planga. Mara, mi-a facut bucuroasa cu ochiul in prima zi, insa dupa a 3-a zi si-a dat ea seama ca era mai bine acasa cu mama.
Pe parcurs, am folosit cateva trucuri ”magice” pentru ca este bine stiut ca pana la 6 ani, copiii nu fac prea bine diferenta intre fantezie si realitate.
Va las si voua ce trucuri am incercat:
-i-am desenat pe manuta diferite forme (pe care ea le-a ales). Uneori si-a ales inimioara, alteori pe ea si pe parinti, alteori numele parintilor. I-am spus ca de cate ori ii este dor de noi, sa atinga acel desen si noi o sa stim ca ii e dor de noi si ii vom trimite imbratisari.
-am pus putin parfum pe manecuta sugerandu-i ca atunci cand ii e dor de noi, sa simta mirosul si noi o sa ii trimitem pupici
-i-am pus o bratara care este magica si ajuta timpul sa treaca mai repede
-i-am pus agrafa care aduce mangaiere
-i-am spus ca atunci cand aude pasarele, ele imi spun cum se distreaza ea la gradinita.
I-am explicat ca nu o sa o lasam niciodata intr-un loc periculos si in cazul in care se mai intampla accidente, sa ceara ajutorul doamnei educatoare. Am facut joc de rol ca sa invete cum sa puna limite, cum sa spuna scuze daca din greseala si ea face ceva.
Am stabilit impreuna ce poate face in cazul in care s-ar putea enerva dintr-un anumit motiv:
-sa bea apa cu ochii inchisi
-sa inspire lung si sa expire pana numara la 10
-sa mototoleasca o foaie de hartie si sa o arunce la gunoi
-sa se spele pe fata cu apa rece
-sa miste degetul aratator stanga-dreapta si sa il urmareasca fara sa miste capul (miscarile oculare ajuta la relaxarea rapida a creierului).
La preluarea de la gradinita, i-am povestit ce am facut eu in ziua respectiva si apoi a venit randul ei sa imi povesteasca. I-am pus mereu intrebari deschise (ce i-a placut cel mai mult, ce nu i-a placut, ce prieteni si-a facut,etc). Apoi am continuat cu o activitate placuta pe care am stabilit-o impreuna de dimineata cat am fost in drum spre gradinita.
Crezand ca am depasit etapa, dupa incheierea primului an scolar, am inscris-o la clubul de vara. Acesta s-a desfasurat in aceeasi incinta insa doamnele educatoare au venit prin rotatie si avea in fiecare saptamana o alta figura noua, alti copii, alta clasa, alta sala de mese, alta sala de dormit. Nu a fost o varianta buna pentru ea si nu a reusit sa se adapteze noilor schimbari, nu s-a simtit in siguranta. Cand a vazut-o intamplator pe doamna ei educatoare, s-a dus la ea si i-a plans in brate, s-a descarcat de tot ce acumulase. In lipsa parintilor, copilul s-a atasat de doamna educatoare pe care a simtit-o iubitoare si protectoare. Schimbarile ii debusoleaza si ii sperie si trebuie sa le fim alaturi, sa le validam sentimentele chiar daca noua, ca si aduti, ni se pare ca nu e mare lucru.
O sa inchei cu o intrebare care sa va faca sa reflectati: tu ce nevoie ai avut in copilaria mica si parintii tai nu au stiut cum sa iti ofere sprijinul?