Copilul tău obosește repede la teme? Poate problema nu e la creion, ci la umeri

Cum influențează tonusul și stabilitatea proximală atenția și performanțele școlare

În fiecare an, în perioada în care copiii trec de la grădiniță la școală, observ același tipar. Părinții se plâng că cel mic nu stă locului, că se foiește la masă, că se ridică des de pe scaun sau că obosește repede la teme. După doar zece minute, întreabă cât mai are, se sprijină cu capul în palmă sau se lasă cu tot corpul peste bancă.

La prima vedere, pare lipsă de atenție sau motivație. În realitate, în multe dintre aceste cazuri, nu mintea obosește prima, ci corpul.

Scrisul, desenul, cititul și chiar ascultarea activă cer o postură stabilă și un tonus adecvat al mușchilor din trunchi și umeri. Acești mușchi sunt cei care țin corpul drept, sprijină brațele și permit mâinii să se miște fin și controlat. Când această zonă proximală nu este suficient dezvoltată, copilul depune un efort uriaș doar pentru a-și menține postura.

Creierul trebuie să împartă energia între două sarcini: să țină corpul drept și să se concentreze pe ceea ce are de făcut. În mod natural, una dintre ele pierde și aproape întotdeauna cea cognitivă. Astfel, atenția scade, apar frustrarea și rezistența.

Unii copii își exprimă această dificultate prin neliniște. Își mișcă picioarele, își schimbă mereu poziția, cer pauze sau visează cu ochii deschiși. În spatele acestor comportamente se află, de cele mai multe ori, un tonus scăzut adică o musculatură care nu are forța necesară să susțină corpul în poziție stabilă pentru o perioadă mai lungă.

Pentru copil, acest efort e invizibil. El nu poate spune „mă doare spatele” sau „mă obosește poziția” dar corpul vorbește prin comportament. Când devine neliniștit, când caută mereu o poziție mai confortabilă, când pare că nu mai poate gândi limpede după un timp scurt, corpul transmite un mesaj clar: am nevoie de mișcare.

De ce mișcarea este combustibil pentru atenție

Mișcarea nu este doar o descărcare de energie, așa cum cred mulți părinți. Este o formă prin care sistemul nervos se reglează.

Când copilul se mișcă, mușchii mari trimit semnale prin sistemul vestibular (care gestionează echilibrul) și prin cel proprioceptiv (care oferă informații despre poziția corpului în spațiu). Aceste semnale activează rețelele din creier responsabile de alertă, concentrare și orientare.

De aceea, un copil care a avut ocazia să se miște înainte de teme sau activități statice are o capacitate mai bună de concentrare. În schimb, un copil care a stat mult timp pe scaun fără pauze are o atenție fragmentată și un corp încordat.

Cum se traduce asta în viața de zi cu zi

Am lucrat cu un băiețel care, la fiecare ședință de exerciții, ofta de la primele minute. Părea neatent dar de fapt era epuizat. I-am introdus exerciții de stabilizare înainte de sarcinile cognitive: balans pe minge, stat pe burtă, împinsul peretelui, jocuri de tracțiune. După două săptămâni, mama a observat singură: stătea mai mult la teme, nu se mai plângea, era mai prezent.

Atenția s-a îmbunătățit nu pentru că am lucrat la nivel mental, ci pentru că am activat corpul.

Atunci când corpul se simte pregătit și ancorat, creierul nu mai consumă energie pentru a menține postura. Totul devine mai ușor: atenția, autocontrolul, gândirea, chiar și starea emoțională.

Ce puteți face ca părinți, acasă

– Încurajați pauze de mișcare la fiecare 20–30 de minute de teme. Chiar și două minute de balans sau întinderi pot face diferența.

– Înainte de teme, în loc de „hai să te așezi”, încercați „hai să ne mișcăm puțin”.

– Încurajați activități care întăresc trunchiul și umerii: cățărat, târât, jocuri cu mingea, dans.

– Dacă observi că obosește repede sau stă cocoșat, oferă-i o pernă de echilibru sau o minge mică pe care să se balanseze ușor.

Mișcarea nu e o recompensă pentru muncă, ci o parte a procesului de învățare. Fără ea, sistemul nervos al copilului nu poate susține efortul cognitiv.

Când să te îngrijorezi

Dacă un copil obosește foarte repede, dacă evită constant activitățile statice sau dacă are dureri de spate și umeri, este bine să fie evaluat de un specialist. Uneori, aceste semne pot indica o întârziere în dezvoltarea motorie sau reflexe neintegrate care afectează stabilitatea posturală.

De multe ori, părinții sunt surprinși când le spun că primul pas spre o atenție mai bună nu este o metodă de concentrare, ci o reconectare cu corpul. Înainte de a lucra cu mintea, trebuie să ne asigurăm că trupul are energia și echilibrul necesar.

În concluzie, copilul care obosește la teme nu este neapărat neatent, leneș sau lipsit de voință.

Este de multe ori, un copil care face un efort uriaș ca să rămână prezent.

Corpul lui muncește mai mult decât pare.

Când începem să privim atenția prin lentila corpului, învățăm să fim mai blânzi, mai răbdători și mai eficienți.

Adevărata concentrare nu vine din forțare, ci din echilibru.

Iar echilibrul se construiește în mișcare.

Să îți fie de folos aceste informații!