Colierul de mestecat: ajutor temporar sau risc de dependență? Cum îl folosim corect ca părinți

Duminică noapte, o mămică îmi scrie:

„Îmi cer scuze pentru ora târzie! Am o curiozitate în ceea ce privește colierul de mestecat. Nu cumva încurajez un obicei nesănătos dacă îi ofer copilului un colier de mestecat? Cum pot gestiona folosirea colierului astfel încât să fie un ajutor temportar și nu o dependență?”

Îngrijorarea este normală și firească. Dar realitatea este că un colier de mestecat nu creează dependență, ci oferă o soluție temporară pentru o nevoie senzorială reală, pe care copilul oricum o are.

Doar că, fără un obiect sigur, acea nevoie se descarcă altfel: prin rosul hainelor, al creioanelor, al mânecilor, al jucăriilor sau prin comportamente vizibil neplăcute: mușcat unghiile, ciupit pielea, mestecat obiecte nepotrivite.

Chewelry-ul NU creează nevoia, doar o redirecționează într-un mod sigur și acceptabil, temporar.

De ce au unii copii nevoie să mestece?

Mestecatul poate fi un răspuns normal la:

• suprastimulare (zgomote, aglomerație, mediu imprevizibil)

• anxietate

• dificultăți de autoreglare

• căutare senzorială orală (nevoie de presiune sau vibrație în zona maxilarului)

• tranziții sau situații care provoacă stres

• concentrare (mulți copii se reglează mai bine dacă au „ceva de făcut” cu gura)

Mestecatul reduce tensiunea din corp, calmează, organizează sistemul nervos și ajută copilul să rămână în sarcină. Practic, este echivalentul adultului care își roade buzele, învârte stiloul sau își freacă palmele când e stresat.

Doar că noi, adulții, avem de cele mai multe ori mecanisme acceptate social. Copilul încă nu.

Colierul de mestecat: ajutor, nu dependență

Acest tip de colier este gândit să ofere:

• input senzorial sigur

• material non-toxic și rezistent

• o alternativă pentru comportamentele periculoase

• o modalitate de autoreglare în mediu școlar sau acasă

Copilul nu devine dependent.

Dacă nevoia senzorială scade, renunță natural.

Dacă nevoia persistă, înseamnă că oricum era acolo indiferent că îi dăm sau nu un colier.

Cum îl folosim corect, astfel încât să fie un sprijin temporar?

1. Nu îl oferi tot timpul

Colierul este un instrument, nu un accesoriu permanent.

Folosește-l în momente clare:

• la teme

• în situații de stres

• în tranziții

• în drum spre școală

• în medii cu mulți stimuli

• când copilul simte nevoia de mestecat

• în activități ce necesită concentrare

2. Explică-i copilului scopul lui

„Când simți că îți vine să rozi bluza sau să-ți bagi degetele în gură, folosești colierul. Te ajută să te liniștești.”

Copiii folosesc corect instrumentele pe care le înțeleg.

3. Observă contextul în care îl cere

Colierul îți oferă informație prețioasă despre copil:

• când îl caută?

• după ce stimuli?

• în ce momente ale zilei?

• înainte sau după suprastimulare?

Asta te ajută să ajustezi rutina, flexibilitatea, ritmul lui.

4. Oferă treptat alternative

Când nevoia senzorială scade, înlocuim colierul cu:

• pai gros pentru băut

• gumă de mestecat (la copiii mai mari)

• snacks-uri crocante sănătoase (morcov)

• exerciții pentru maxilar

• activități de propriocepție: împins, tras, întins, presiune profundă

Asta ajută copilul să-și găsească alte mecanisme de autoreglare.

Când devine un semnal de alarmă?

Dacă copilul:

• folosește colierul compulsiv

• îl caută aproape continuu

• are dificultăți mari de autoreglare

• se agită, plânge sau intră în meltdown fără el

• mestecă și alte obiecte periculoase

• are dificultăți senzoriale complexe

… atunci nu vorbim despre un obicei, ci despre o nevoie senzorială ridicată, care poate necesita evaluare și ghidaj specializat (senzorial, comportamental și/sau logopedic).

Ce trebuie să înțeleagă părinții?

Colierul de mestecat este:

✨ un ajutor, nu un pericol

✨ un suport, nu o slăbiciune

✨ o punte temporară, nu un capăt

✨ o alternativă sigură la comportamente nesigure

✨ un instrument care previne tensiunea și meltdown-urile

Dependența nu apare dintr-un obiect.

Dependența apare din lipsă de suport, lipsă de reglare și lipsă de alternative.

Colierul oferă exact opusul: reglare, siguranță și alternative sănătoase.

Concluzie

Când un copil mestecă, în spate nu este „un obicei prost”.

Este un sistem nervos care cere ajutor.

Rolul nostru nu este să-i interzicem mecanismul, ci să-i oferim o variantă sigură, sănătoasă și temporară iar colierul de mestecat poate fi exact acest sprijin iar în paralel este necesară și terapia cognitiv comportamentala și stimularea senzorială.