Ce-și amintește un copil când trece de la grădiniță la școală? Un zâmbet, un biscuite și o mână întinsă

Mara este la grupa mare, la Grădinița Finlandeză iar în curând va păși într-o etapă nouă: clasa 0. Școala. Un cuvânt mare, plin de necunoscut pentru unii copii dar care pentru Mara începe să capete contururi calde, prietenoase. Nu e întâmplător. E rezultatul unui sistem care a pus accent pe adaptare blândă și pe construirea încrederii, pas cu pas.

De mai multe săptămâni, copiii de la grupa mare au fost implicați în activități menite să-i pregătească pentru tranziție. Grupele mari s-au întâlnit iar educatoarele i-au așezat strategic în grupuri mixte, pentru ca cei mici să se obișnuiască unii cu alții (mulți dintre ei sunt viitorii colegi de clasă). Nu a fost vorba doar despre jocuri ci despre legături sociale care vor conta enorm la toamnă.

Apoi, directoarea grădiniței și fondatoarea Școlii Finlandeze i-au adunat într-o clasă adevărată. Le-au vorbit despre ce înseamnă școala dar mai important, i-au ascultat. I-au întrebat: „Voi ce credeți că se întâmplă la școală?” Răspunsurile, emoțiile, gândurile lor au fost luate în serios. Așa începe o tranziție sănătoasă: nu cu discursuri, ci cu întrebări.

Săptămâna aceasta, Mara a mers pentru prima dată într-o clasă 0. A stat acolo 4 ore, alături de doar trei colegi din grupa ei. A avut ghiozdan, penar, pachețel, caiet. A făcut activități de școală: Comper, exerciții, lucru în echipă. O învățătoare necunoscută a condus activitățile și totuși, Mara s-a simțit în largul ei.

A contribuit și un moment magic: întâmplător, Mara a nimerit în clasa în care învață Rareș, un băiat pe care îl știa de la atelierele muzicale ale Geaninei Studencu. A stat chiar în banca de lângă el. Când am luat-o de la grădi, mi-a spus tare bucuroasă:

„Mami, nu o să-ți vină să crezi! La cine am nimerit în clasă? La Rareș de la Geanina! Și a împărțit un biscuite cu mine! Îmi place de el! ”

Aceasta este esența unei adaptări de succes: copilul nu se teme, ci abia așteaptă. În ultimele zile, deși nu s-a simțit bine, Mara repeta cu speranță: „Sper să nu ratez vizita la școală!” Le spunea și altora, în parc: „Tu știi? Eu o să merg la școală!”

Poate te întrebi cum a ajuns un copil să aștepte cu nerăbdare ceva ce pentru mulți e un motiv de anxietate. Ei bine, în spatele încrederii ei stă Mati, educatoarea ei, o persoană pe care familia noastră o apreciază enorm. Un reper emoțional, o prezență caldă și sigură care a făcut din grupa mare un spațiu de siguranță. Mati a reușit să își ajute copiii de la clasa ei să aibă un parcurs firesc și i-a pregătit pentru despărțirea de ea. Asta înseamnă să clădești corect și echilibrat relația de atașament sigur. 

Inițial, Mara era îngrijorată de despărțirea de Mati și de marea schimbare. Dar tocmai felul în care Mati a însoțit-o emoțional, cum a vorbit despre viitor cu optimism și naturalețe, cum a lăsat copilul să simtă ce simte, toate acestea au transformat frica în curiozitate.

Mai mult decât atât, Mara cunoaște deja cadre didactice, elevi și părinți din școala primară și gimnazială pentru că a avut contact cu ei în diferite moduri în care școala ne-a strans la diferite activități pe toți. Cunoaște și o parte din liceenii care vin în practică pedagogică la grădiniță. E o comunitate vie și compactă care îmbină etapele educației într-un fir continuu și cald.

⸻

Dragă părinte,

Tranzițiile nu sunt doar niște praguri logistice. Sunt momente în care se formează felul în care copilul tău se va raporta la nou, la provocare, la separare, la el însuși.

Un copil echilibrat nu se naște echilibrat. Se clădește, zilnic, cu migală și prezență. Și pentru asta, are nevoie de:

• răbdare din partea adulților

• repetiție a contactului cu noul, pentru a-l face familiar

• relații de încredere, nu doar reguli și explicații

• un sistem coerent în jurul lui, nu doar „noroc”

• un adult care rămâne disponibil emoțional chiar și când copilul spune că nu are nevoie.

Este esențial să înțelegi: schimbarea reală nu se produce într-o zi. Dar fiecare zi pregătită cu grijă, fiecare om bun pe care copilul îl întâlnește, fiecare experiență pozitivă care vine înainte de „marea trecere” toate lasă urme care formează.

⸻

Și totuși…

Toate aceste rezultate nu apar din întâmplare.

Dacă vrei ca al tău copil să pășească în siguranță într-o etapă nouă, este nevoie de investiție. Uneori financiară. Și întotdeauna emoțională și de timp.

• E nevoie să fii acolo, chiar dacă e mai ușor să lași totul pe seama sistemului.

• E nevoie să vorbești cu educatorii, să le ceri feedback, să colaborezi.

• E nevoie să te implici activ în construirea relațiilor din jurul copilului tău.

• E nevoie să faci echipă cu toți cei care îl însoțesc: educatori, învățători, terapeuți, coordonatori de ateliere.

Școala nu începe la toamnă. Școala începe azi, cu fiecare decizie conștientă pe care o iei pentru copilul tău.

Și, uneori, tot ce-i trebuie unui copil pentru a păși cu încredere într-o lume nouă e un biscuite împărțit cu un coleg cunoscut, într-o bancă nouă.