Bolile psihosomatice fac referire la relația dintre afecțiunile medicale și dificultățile în plan psihologic.
Astfel spus, o dispoziție negativă poate duce la dificultati pe plan medical în ceea ce privește evoluția ba chiar apariția unor boli. Acest lucru se întâmplă, deoarece emoțiile pe care le resimțim de-a lungul vieții au un corespondent și în plan fizic.
De multe ori, un diagnostic medical nefavorabil poate veni la pachet cu multe temeri, dificultăți în gestionarea emoțiilor, fiind perceput ca o amenințare al sentimentului de autocontrol al pacientului. Aceste stări și sentimente pot genera afecte negative, distres distincțional, ce pot interfera cu evoluția bolii, cu răspunsul la tratament, ba chiar cu procesul vindecării.
Într-o astfel de situație critică, sunt decisive atitudinile, convingerile și modul de adaptare al persoanei în cauză. Din acest motiv, intervenția terapeutică precoce, este extrem de importantă în ceea ce privește starea de spirit a pacientului, colaborarea acesteia cu cadrul medical, complianța la tratamentul medicamentos și recuperarea medicală.
Dificultățile și crizele pacienților somatici pot avea la bază mai mulți factori declanșatori, cum ar fi: absența unor strategii adecvate de a face față stresului, suport social redus, lipsa informațiilor pe partea medicală, lipsa încrederii în forțele proprii.
În acest sens, procesul terapeutic are ca scop:
conștientizarea emoțiilor din spatele acestor afecțiuni
conștientizarea propriilor nevoi și încurajarea exprimării acestora
conștientizarea și reducerea anxietății și a dificultăților în ceea ce privește gestionarea stresului
control și autocontrol comportamental și emoțional
conștientizarea distresului distincțional, a furiei, a fricii și exprimarea lor
facilitarea funcționării personale
