
Intervenție post AVC
Afazia este o afecţiune dobândită prin lezarea creierului în urma accidentelor vasculare cerebrale (AVC), a tumorilor cerebrale sau a accidentelor grave.
Recuperarea în afazie este o acţiune complexă de lungă durată şi uneori foarte solicitantă pentru bolnav. Pacienţii cu afazie motorie au dificultăţi în elaborarea cuvintelor, debitul verbal fiind cel mai afectat.
Simptomatologia afaziei motorii prezintă: dificultatea de a pronunţa cuvinte; diminuarea vitezei limbajului vorbit; reducerea vocabularului la câteva cuvinte; alterarea construcţiilor gramaticale (agramatism). Datorită faptului că lipsesc cuvintele de legătură (conjuncţiile, prepoziţiile etc.) vorbirea devine una telegrafică.
Este de asemenea dereglat ritmul sau intonaţia vorbirii (disprosodia). Scrisul este afectat datorită slăbiciunii sau apraxiei mâinii drepte. Nivelul de comprehensiune verbală este funcţional. Pacientul conștientizează deficitele cu care se confruntă.
Recuperarea afaziei motorii are loc în decursul unor luni de zile sau ocazional ani. Uneori pacientul poate rămâne cu manifestări ale anomiei. Vârsta şi amploarea accidentului influenţează recuperarea, astfel pacienţii mai tineri se refac, de obicei, mai repede decât cei în vârstă, iar pacienţii cu accidente vasculare ischemice evoluează mai bine decât cei cu accidente hemoragice.
Rolul logopedului este acela de a contribui la reintegrarea în familie, comunitate şi societate a pacientului cu accident vascular cerebral prin recuperarea totală sau parţială, prin îmbunătăţirea capacităţii de comunicare prin limbaj verbal-scris-citit-socotit cât şi privind orientarea şi organizarea spaţio-temporală şi conduitele perceptiv-motrice.
Terapia logopedică are la bază anumite principii de care trebuie să se ţină cont încadrul actului terapeutic. În cazul unui pacient cu accident vascular cerebral (ischemic sau hemoragic) este foarte important ca terapia să înceapă imediat ce pacientul are semnele vitale stabile (principiul intervenţiei precoce). Nu se recomandă amânarea intervenţiei, în ideea de a nu-l obosi.
Reguli de comunicare cu persoana care prezintă afazie:
-folosirea propoziţiilor simple;
-utilizarea unui ritm lent de vorbire;
-nu trebuie să se strige (afazicul are auzul intact);
-în timpul convorbirilor trebuie susţinut contactul vizual;
-trebuie amplificate gestica şi mimica;
-convorbirile în grup îi suprasolicită pe afazici;
-trebuie evitate discuţiile despre pacient atunci când acesta este de faţă;
-se acordă atenție intenției de a comunica (conţinutul este mai important decât forma corectă a
mesajului);
-pacientul nu trebuie corectat permanent;
-trebuie evitate întrebările deschise cu “sau” şi folosite întrebările cu „da” sau „nu”;
-pacientul nu trebuie provocat să demonstreze în faţa altor persoane realizările, respectiv progresele pe care le-a făcut în vorbirea sa;
-pacientul trebuie stimulat şi încurajat să vorbească prin toate modalităţile;
-in timpul convorbirilor trebuie evitate zgomotele de fond (de exemplu: radioul, televizorul, zgomotele de afară);
-trebuie îmbunătăţită comunicarea prin folosirea imaginilor
In cadrul sedintelor de logopedie, se lucreaza:
-miogimnastica aparatului fonoarticulator cu reluarea motricităţii;
-reeducarea fluxului respirator şi conştientizarea inspir-expir;
-emiterea şi automatizarea fiecărui sunet concomitent cu educarea auzului fonematic în cuvinte,
propoziţii şi apoi în vorbirea curentă;
-calcul matematic;
-schema corporală şi orientarea spaţiotemporală;
-corectarea limbajului scris;
-modelarea producţiilor orale spontane.
-miogimnastica aparatului fonoarticulator cu reluarea motricităţii