
Ca psiholog clinician și logoped, am lucrat cu numeroși părinți și copii mici care se confruntă cu probleme de comportament. O întrebare frecventă pe care o primesc de la părinți este: „Nu ar trebui copilul meu să înceapă terapia cât mai devreme?” Răspunsul meu, de multe ori, este că nu este neapărat momentul potrivit pentru terapie directă cu copilul daca acesta are vârsta de până în 5 ani și nu prezintă alte tulburări asociate. Este mai degrabă potrivită consilierea pentru părinți, ca ei să înțeleagă cum să gestioneze comportamentele copilului. În cele ce urmează, îți voi explica de ce consilierea parentală este esențială și cum aceasta poate ajuta copilul, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Comportamentul copilului are întotdeauna un sens
Un lucru important pe care vreau ca părinții să-l înțeleagă este că orice comportament are o funcție, chiar dacă la prima vedere pare neadecvat sau „greșit”. Copiii mici nu au încă abilitățile necesare pentru a exprima în cuvinte ce simt sau de ce au nevoie, astfel că folosesc comportamentul ca mijloc de comunicare.
De exemplu, dacă un copil aruncă jucăriile, s-ar putea să încerce să spună „mă simt frustrat” sau „vreau atenție”. Dacă un copil refuză să doarmă la orele obișnuite, s-ar putea să fie copleșit sau să simtă nevoia de mai multă siguranță. În cadrul consilierii parentale, părinții învață să observe aceste comportamente și să identifice nevoile din spatele lor, ceea ce este primul pas către găsirea soluțiilor eficiente.
De ce terapia directă nu este întotdeauna recomandată la vârste foarte mici?
Copiii mici nu au capacitatea de a înțelege procesele terapeutice așa cum o fac copiii mai mari sau adulții. Ei sunt în etapa de dezvoltare în care învață cel mai mult prin joc și interacțiuni cu mediul, mai ales cu părinții lângă care se simt în siguranță. Prin urmare, în loc să încercăm să „corectăm” direct comportamentul copilului prin terapie, consilierea parentală devine o soluție foarte bună. Copilul mic are rutine de masă, de somn, se adaptează mai greu în alte medii și cu alte persoane. Se pierde timp în construirea relației unui copil mic cu terapeutul. În plus, corectarea comportamentelor problemă în mediul natural, are cele mai bune rezultate.
În practica mea, am avut un caz cu un băiețel de 3 ani care avea crize de furie frecvente. Părinții lui erau îngrijorați și se gândeau la terapie directă pentru el. După ce am lucrat împreună în cadrul ședințelor de consiliere parentală, părinții au învățat să recunoască semnele dinaintea crizelor și să intervină mai devreme, oferindu-i alternative adecvate pentru a-și exprima frustrările. În acest caz, schimbările au venit nu doar pentru copil, ci și pentru relația dintre el și părinți, ceea ce a creat o fundație sănătoasă pentru dezvoltarea lui emoțională pe termen lung.
Cum ajută consilierea parentală pe termen scurt și lung?
Pe termen scurt, părinții învață să răspundă mai eficient la nevoile copilului lor, ceea ce reduce frecvența și intensitatea comportamentelor problematice. De exemplu, un copil care mușcă alți copii la grădiniță poate face acest lucru pentru că nu știe cum să gestioneze frustrările. Părinții, prin consiliere, vor învăța cum să-i ofere alternative pentru exprimarea emoțiilor, cum să-l încurajeze să folosească cuvinte sau gesturi mai adecvate și cum să stabilească limite clare.
Pe termen lung, părinții devin modele de comportament pentru copiii lor. Învață să fie consecvenți și să își adapteze așteptările la nivelul de dezvoltare al copilului. Aceasta nu doar că îmbunătățește comportamentul pe moment, dar și creează un mediu sigur și predictibil în care copilul se poate dezvolta sănătos emoțional. În plus, copiii învață de la părinți cum să-și regleze emoțiile și cum să facă față frustrărilor.
Cum îți poți ajuta copilul
Ca părinte, este important să înțelegi că ai un rol esențial în gestionarea comportamentelor copilului tău. În loc să te concentrezi pe „corectarea” comportamentului imediat, concentrează-te pe înțelegerea lui și pe învățarea unor strategii eficiente de răspuns. Consilierea parentală te poate ajuta să îți dezvolți abilități de a comunica mai bine cu copilul tău, de a înțelege semnalele pe care ți le transmite și de a crea un mediu în care copilul să se simtă susținut și înțeles.
Nu e vorba de a „repara” comportamentul copilului cât mai repede posibil, ci de a construi o relație sănătoasă în care acesta să poată învăța abilitățile de care are nevoie pentru a face față provocărilor pe termen lung. Iar tu, ca părinte, ești cea mai importantă piesă în acest puzzle.
De ce schimbările comportamentale ale copilului necesită timp și consecvență din partea părinților
Când un copil mic are probleme de comportament, părinții sunt adesea tentați să caute soluții rapide. Totuși, schimbările comportamentale nu se întâmplă peste noapte. Este nevoie de multă consecvență din partea tuturor membrilor familiei și a celor care intră în contact cu copilul, alături de aplicarea unor reguli clare. În cadrul consilierii parentale, ofer sprijin părinților pentru a înțelege aceste procese și a le implementa cu succes, astfel încât copilul să beneficieze de un mediu stabil și predictibil.
Colectarea datelor și analiza comportamentului
Primul pas în consilierea parentală este să adunăm date despre comportamentele copilului. Luăm în considerare fiecare comportament în parte, analizând:
• Funcția comportamentului – Ce încearcă copilul să obțină sau să evite prin acel comportament?
• Intensitatea și frecvența – Cât de des și cât de intens se manifestă comportamentul?
• Momentele în care apar – În ce contexte sau situații se declanșează comportamentul?
• Consecințele/feedbackul primit – Cum reacționează părinții și ceilalți adulți? Ce învață copilul din această reacție?
De multe ori, descoperim că părintele, fără să își dea seama, poate întări comportamentele problematice. De exemplu, dacă un copil face o criză de furie și părintele îi oferă ceea ce dorește doar pentru a-l calma, copilul învață că furia este o metodă eficientă pentru a obține ce își dorește. În cadrul consilierii, părinții învață cum să recunoască aceste dinamici și cum să răspundă diferit.
Rolul consecvenței și al regulilor clare
Odată ce identificăm funcția unui comportament și factorii care îl influențează, următorul pas este să stabilim reguli clare și consecvente care să fie aplicate de toți cei care interacționează cu copilul. Consecvența este cheia în schimbarea comportamentelor. Dacă părinții aplică aceleași reguli și reacționează la comportamente într-un mod previzibil, copilul va învăța ce se așteaptă de la el.
Este important ca toți membrii familiei să fie pe aceeași lungime de undă. Dacă un părinte impune limite, dar altul cedează sau reacționează diferit, copilul va fi confuz și va continua să testeze limitele. De asemenea, orice persoană care petrece timp cu copilul – bunici, educatori, bone – trebuie să urmeze aceleași reguli și metode stabilite împreună cu părinții.
De ce părintele trebuie să fie implicat activ
Un aspect important este că părinții sunt cei care petrec cel mai mult timp cu copilul și vor fi prezenți de-a lungul întregii sale dezvoltări. De aceea, este crucial ca părintele să învețe cum să gestioneze comportamentele copilului și cum să cultive o relație sănătoasă pe termen lung. Nu este vorba doar de corectarea unui comportament izolat, ci de dezvoltarea unei relații în care copilul să se simtă în siguranță, să învețe să gestioneze frustrările și să interacționeze adecvat cu semenii săi.
În practica mea, am lucrat cu familii în care părinții au reușit să aducă schimbări semnificative în comportamentele copilului lor tocmai pentru că au înțeles aceste principii și au aplicat metode consecvente. Într-un caz, un copil care avea dificultăți în a împărtăși jucăriile cu alți copii a învățat să colaboreze mai bine, nu prin terapie directă, ci prin faptul că părinții lui au aplicat reguli clare acasă și au învățat cum să reacționeze la conflictele de joc.
Construirea relațiilor sănătoase necesită timp
Părinții trebuie să înțeleagă că schimbarea comportamentului unui copil este un proces care necesită timp, răbdare și consecvență. Nu există soluții rapide, dar prin consiliere parentală, părinții pot învăța cum să identifice corect funcțiile comportamentelor, să stabilească reguli clare și să aplice tehnici eficiente pentru a-și ajuta copilul. Iar pe termen lung, acest proces nu doar că îmbunătățește comportamentul, dar creează o bază solidă pentru relația dintre copil și părinți, ajutându-l pe copil să se dezvolte într-un mod sănătos și echilibrat.