Curajul de a cere ajutor pentru tine ca să-l ajuți pe el, copilul tău

În cabinet intră adesea părinți care au ajuns la capătul răbdării. Vin într-un moment de criză când conflictele cu copilul s-au amplificat, când fricile lui sunt greu de calmat, când comportamentele lui par imposibil de gestionat.

Un tată care oftează și își strânge pumnii, o mamă cu privirea îngrijorată, un copil care evită contactul vizual sau râde forțat ca să ascundă disconfortul. Și aproape întotdeauna, primele lor cuvinte sunt:„Am venit să rezolvați problemele copilului.”„Am încercat tot ce am putut. Făceți-l bine.”„Cât durează? Câte ședințe? Două, trei?”

Atunci le spun, cu blândețe dar cu onestitate: „Nu cu el începem. Cu voi.”

Este greu de auzit și de cele mai multe ori, greu de acceptat. Și este firesc să fie așa! Nimeni nu ne pregătește pentru cât de mult contează reacțiile, obiceiurile și felul în care privim momentele dificile ale copilului nostru.

De ce e nevoie de consiliere parentală?

Ceea ce vedem la copii , fie că este agresivitate, crize de furie, anxietate, retragere socială, opoziționism, nu sunt doar comportamente „izolate”. Sunt răspunsuri emoționale la un mediu. Și oricât de greu ar fi de acceptat, părinții sunt o mare parte din acel mediu. Asta nu înseamnă că părinții sunt „de vină” sau că ar face ceva rău intenționat. Nici pe departe. Înseamnă doar că dacă vrem să schimbăm ceva la copil trebuie să schimbăm și modul în care reacționăm noi ca adulți. Pentru că în spatele unui comportament neadecvat al copilului se află întotdeauna o nevoie neîmplinită: de conectare, de înțelegere, de siguranță, de reguli clare, de modele stabile. De aceea, consilierea psihologică pentru părinți nu e un moft. E fundamentul schimbării reale. Copilul poate învăța prin joc și terapie, câteva strategii. Dar dacă acasă primește în continuare aceleași reacții, aceleași etichete, aceleași inconsecvențe… comportamentele sale vor reapărea.

De ce evită părinții consilierea?

„Nu e despre mine, e despre copil. ”Mulți părinți vin convinși că problema e la copil iar faptul că ar avea nevoie ei de ajutor sună ca o critică. Lipsa timpului și oboseala. Viața e deja plină: muncă, griji, facturi. Gândul că ar trebui să mai participe și la ședințe „pentru ei” pare o povară. Teama de a afla lucruri greu de dus. Pentru unii, consilierea parentală pare un fel de „judecată” sau că vor fi puși față în față cu greșeli proprii pe care le evită. Toate acestea sunt firești. Și sunt chiar lucruri despre care putem vorbi împreună, în consiliere. Pentru că rolul psihologului nu e să judece, ci să sprijine.

De ce nu funcționează „venim de 2 ori și se rezolvă”?

Pentru că emoțiile și comportamentele copiilor nu se schimbă „în 2 ședințe”, așa cum nici un obicei alimentar sau o boală cronică nu se tratează cu o pastilă de weekend. Copilul a învățat în luni sau ani să reacționeze într-un anumit fel. Și va avea nevoie de timp, răbdare și consecvență pentru a învăța altceva.Prevenția și predictibilitatea sunt cheia. Ideal ar fi ca părinții să ceară ajutor de la primele semne, nu în plină criză.

Ce pot face părinții?

Acceptați că emoțiile voastre contează și că voi sunteți motorul schimbării. Veniți la consiliere ca la un curs de învățare despre cum să vă înțelegeți copilul, cum să puneți limite sănătoase, cum să vă reglați propriile emoții. Fiți răbdători: schimbările mici,

dar constante, duc la rezultate mari. Învățați să vă încurajați copilul dar și pe voi înșivă.

Un mesaj pentru părinți

Dacă vă aflați în punctul în care nu mai știți ce să faceți… tocmai acesta e momentul să cereți sprijin. Nu sunteți singuri. Nu trebuie să știți totul deja. Și nu e o rușine să recunoașteți că și voi aveți emoții, frici, confuzie.

Voi sunteți oglinda copilului vostru. Cu cât sunteți mai calmi, mai conectați și mai consecvenți, cu atât și el va învăța să fie.Îndrăzniți să începeți cu voi chiar și atunci când vi se pare că nu voi sunteți „problema”. Pentru că în realitate, voi sunteți cea mai mare parte a soluției.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Ci de părinți dispuși să învețe alături de ei.