În cazul bebelușilor între 3 luni și 4 ani, factorii care provoacă distres emoțional îi copleșesc pe părinți și, în special, pe mame. Acestea se tem de felul în care trebuie să îl îngrijească pe cel mic, ce fel de regim alimentar va trebui să aibă și cum vor face față, în general, situației apărute.
În cazul acestei categorii de vârstă, un alt aspect importat este lipsa somnului odihnitor. Copiii sunt afectați în mod direct de simptomele neplăcute ale puseului atopic: mâncărimea puternică (este cu atât mai dificil de controlat la bebeluși pentru că ei nu se pot scărpina sau spune ceea ce îi deranjează), usturime, reactivitate crescută la atingerea anumitor texturi și somnul este întrerupt de multe ori. Copiii sunt agitați, plâng mult, stresul întregii familii crește, iar depresia poate apărea în rândul părinților și nu în cazul bebelușilor.
În cazul copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani și a adolescenților afectați, pe lângă disconfortul fizic pe care îl au, apar mult mai pregnante problemele de natură socială. De obicei, ei au o stimă de sine scăzută, dezvoltă complexul de inferioritate, au o rezistență scăzută la stres, vor evita contactul cu alte persoane, nu își pot controla emoțiile, pot dezvolta fobii sociale, sunt extrem de deranjați de faptul că pielea afectată este la vedere și multe persoane cred că ei suferă de boli contagioase. Pe acest fond, se pot instala depresii la aceste două categorii de vârstă.
Nu trebuie trecut peste faptul că una dintre cauzele dermatitei atopice este imunitatea scăzută, indiferent de vârstă. Deși multe persoane nu văd care este legătura între starea emoțională și imunitatea scăzută, explicația este că problemele apărute pe fond emoțional scad imunitatea, iar nivelurile ridicate de stres și anxietate se corelează cu o scădere importantă a capacității de refacere a barierei cutanate.
De aceea, este important ca pacienții să își acorde suficient timp pentru relaxare și odihna, iar vacanțele într-o zonă cu climă caldă și uscată au adeseori efecte benefice pentru ei. Stabilitatea emoțională a pacientului este foarte importantă pentru controlul bolii. În cele mai multe cazuri, este necesară apelarea la un psiholog pentru diminuarea și controlul anxietății sau a depresiei.
Deși depresia este o afecțiune serioasă, ea se poate trata în mod eficient, mai ales dacă este identificată de către specialiști cât mai aproape de debut.
Diversitatea manifestărilor simptomatologiei depresive la copii și diferențele în raport cu cele de la vârsta adultă maschează în mod frecvent suferința copilului. Expresia clinică a depresiei la copii variază în funcție de vârstă și maturizarea cognitiv-afectivă a copilului. În consecință, nu exisă o anumită vârstă la care apare depresia, aceasta putându-se manifesta oricând atât în rândul copiilor, cât și al adulților.
Anxietatea este un semn al unei suferințe personale reale și poate interfera serios cu viața copiilor, reducându-le performanțele școlare, afectându-le prieteniile și relațiile cu întreaga familie. În plus, copiii anxioși au un risc crescut de a deveni adulți anxioși. Atunci când ajung adulți, anxietatea poate afecta capacitatea de a lucra, relațiile cu cei din jur și familia, pot aduce adultul într-o stare avansată de disfuncționalitate.
Ședințele psihologice pot ajuta la corectarea convingerilor negative despre propria persoană și a comportamentelor care derivă din aceste mecanisme cognitive (stima de sine scăzută, perfecționismul, impulsivitatea, anxietatea socială), probleme des întalnite în cazul pacientilor cu dermatită atopică. De asemenea, intervenția psihologului în ultima etapă a terapiei este de a pregăti un plan de gestionare a viitoarelor recăderi emoționale, astfel încât acestea să nu îi afecteze viața în cazul în care reapar.
